Am deschis ochi si am crapat zorile,
Am deschis fereatra si am smuls primele raze
de soare,
Am pasit in gradina si am stors ultimele
picuri de roua
Am tras aer in piept si o data cu el
parfumul rozelor, dulce racoare.
Cuprins de furie am rascolit tipatul cantat
al pasarilor
Si intrega agitatie am fortat salbaticiunile
la un prim racnet,
Sub pasul greu, grabit am strivit crengile
cazute la pamant
Si printrun urlet am um plut intrega vale de
bocet.
Ametit am lovit cu toata forta pumnului apa
involburata a raului
Apoi printr-o miscare brusca mi-am plesnit
fata cu stropii ramasi in palma,
Pana in talpi mi-a ajuns recea mangaiere a apei,
In cap mi-a cazut frunza cuprinsa de spaima.
Am haituit norii spre apus, spre rasarit,
Am zvarlit stropi de ploaie pe pamantul uscat
Si, chiar fulgere am trãsnit luminand zarea,
Iar din acest manifest am salvat doar
speranta si gandul curat.
