Motto: ''Ceva-mi impune-aceasta aventura
Nedefinita, veche si smintita'' (J.L.Borges)
aspectele astea le-am mai intalnit
intr-o vara in care aspiram
la nonsensuri, nonfictiune si
isterii comprehensive; la zile a
caror incomensurabilitate le-o
vedeam prin hartie creponata
si le-o simteam asa cum sardinele percep constrangerea
in general.
pielea mea incepuse sa capete
energia necesara trupului
pentru a se istovi, dar vezi,
Julien, adaptarea se face treptat
sub stricta supraveghere a
ceea ce trebuia sa fie si n-a
fost sau a ceea ce trebuia sa nu se
intample si cu toate astea a
aparut ca o pata pe o broderie
apretata; probabilitatea ca noi
sa atingem stratul acela
subtire era destul de redusa-
''Dar curand va fi prea
tarziu.O sa fim prea rigizi pentru
a ne mai schimba.''(Kazuo Ishiguro).
mainile mele inconjurau
ingrijorator de estetic
suprafata aia de piele uscata a fetei tale;
volanele rochiilor de vara
ascund de cele mai multe
ori straturi imense de
grasime in timp ce tu faci
cunostinta cu ventilatorul
cu trei trepte-vezi tu, frumusetea
de plastic ti-a epuizat resursele de energie si plafonarea
asta cotidiana ti-a deschis
perspectiva unor zile altfel
decat acelea in care spalai
podelele cu detergent sau
zilele alea in care greutatea
devenise o obsesie.
Julien isi curata unghiile
zilnic si poarta adidas de
firma; progresul nostru a renuntat
sa mai fie intusabil si
totusi ultimele saptamani
s-au scurs sub auspiciile
acelorasi intrebari modelate
cochet intr-o statie de autobuz.
