Când soarele pleacã în ţara vecinã
Şi-ai mei ochi doresc sã-ţi citeascã în
gânduri,
M-apropii de-o floare şi-o iau de tulpinã,
Cu ea, eu încep sã îţi scriu nişte rânduri.
În gândul meu vad cum vorbeşti într-
un cântec
Al cãrui refren îl şopteşti în tãcere.
Aud cum tu, dragã, începi un descântec
Dansând lâng-o floare, cerând mângâiere.
Mã uit în oglinda din foaia cu
gânduri
Pe care pictez amintiri minunate.
Te vãd cum te-apleci printre-aceste mici
rânduri,
Dorind sã citeşti amintiri neuitate.
Cu-n rând, te mângâi pe al
dragostei prag,
Cu altul, te-alint în odaia tãcerii,
Zâmbeşti cu-ai tãi ochi şi îmi spui cã ţi-s
drag,
Începi sã mângâi, rãspunzând mângâierii.
Sã ştii, draga mea, cã aceste-
amintiri
Le-am scris, le pãstrez în al meu suflet
gol.
De vrei sã citeşti din aceste trãiri,
Deschide-acea poartã şi fã un ocol.
Aud scârţâitul de porţi ferecate,
Mã iau dupã soare, chiar dacã-i târziu.
Cãzut-au petalele florii luate
Şi nu se mai vede nimic din ce scriu...
