mã retrag în scorburã
e prea multã luminã afarã
de atâta sclipire nu-mi vãd umbra
sau poate nici nu am
nu ştiu sigur
prin întuneric suntem amestecaţi
precum visele dimineaţa
nici nu mai ştiu ce sunt
un pui de cuc
sau o smintitã cucuvea
nici dacã aripi am
şi nici de ştiu sã zbor
sau sunt un urs
ce furã vise din bârlog
şi-n loc de bunã ziua
îngaimã doar cuvântul mor
mã retrag în bârlog
şi voi iubi la primãvarã
ca-aşa sunt eu
îndrãgostit mereu
de zâne şi de gâze rare
de fulgi şi stele cãzãtoare
şi mor mor
de dor şi-mbrãţişare
şi anul ãsta
şi vara viitoare
când peste dealuri voi culege
petale vii din floarea vieţii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"ca-aşa sunt eu
îndrãgostit mereu
de zâne şi de gâze rare
de fulgi şi stele cãzãtoare"
