printre lacrimi şi cãrãmizi
rugãciune în templul eu-lui
mã supun dorinţei de înalt
privesc cu genunchii întorşi
lumina din ochii tãi
şi-mi rup bucãţi din inimã
le aşez în cele patru zãri
închinare lacrimii tale
izvor tãmãduitor
îţi privesc uimirea
te acopãr cu vise
şi tu mi te supui cãrãmidã
în mâinile mele aspre
de cãutare
de nesfârşit
te amestec cu nemãrginirea
cerul mã fulgerã
pãmântul mã roagã sã-i fiu rãdãcinã
şi eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine
între cer şi pãmânt
tu fântãnã
eu o sete de neoprit
tu
o Anã
eu
un Dor
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Din cauza acestui poem am sã ţi le iert pe cele zece din urmã...
banuiam eu ca apa pe care o bei tu e una prea vie,cred ca de aici muza,glumeam,zidirile cuvintelor tale lasa la vedere lumina si bunatate,sa-ti fie izvor inspiratia,si sa ne mai dai si noua cate o picatura,amice!