iluzia regretabilã
pictorul amestecã pe paletã
universul concret cu universul punctat
traseazã din penel o cale de luminã
între douã nopţi
apoi cu o lacrimã aşeazã un cer nimãnui
şi o câmpie sieşi
o câmpie de ape unde macii înfloresc spre adânc
precum o iubire imposibilã
între cer şi pãmânt
blestem şi jurãmânt
o câmpie cu umbre de munţi rãstigniţi în tãceri
atât de înalţi pe cât de adânc
sunt înecaţi
iluzia prinde viaţã
zborul existã fãrã aripi
iubirea fãrã patimã
poezia fãrã cuvinte
eu fãrã mine
pictorul fãrã şevalet
lumea fãrã lume
infinitul fãrã dovezi de nemãrginire
ce vanitoşi suntem
vrem sã cuprindem iluzia
cu o singurã viaţã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
desavarsire! bravo, tudore, bravo!!! postez ceva care nu are legatura cu poezia.cineva ti-a spart adresa de mail, cred, pentru ca eu primesc de al tine tot felul de mesaje ciudate, ba ca ai fost rapit, ba ca nu ai bani pe card...vezi, schimba parola!
fãrã el poezia mea ar fi doar cuvinte potrivite într-un fel ciudat
poezia este o afacere în doi
între cel ce o scrie
şi cel ce o citeşte
atât timp cât nu eşti pe undã nu poţi vibra
sublimã e inima ta
sublime sunt inimile celor ce pot fi fericiţi cu atât de puţin
sau atât de mult
adicã cu o poezie