strig asta cerului
şoptesc şi lunii vestea
sã crape în rotirea ei supusã vremelniciei
eu sunt nemuritor
precum punctul din jurul cãruia
se deseneazã infinitul
hei
infinitule
tu eşti nemãrginit pentru cã eu cred asta
şi-ţi dãruiesc acest gând
odatã cu lacrima mea
odatã cu iubirea mea
poate şi cu moartea mea
chiar aşa
sunt un nemuritor ciudat
mã nasc şi mor din când în când
aşa
pentru diversitate
