prin deşertul dintre douã piramide
mã învelesc cu oceanul
într-o clipã albastrã
cât o şoaptã de delfin îndrãgostit
de stele
fixez visul în menghina realului
disec întregul în pãrţi infinite
o lume de lumi în cãutarea adevãrului
risipit în minciuna de zi cu zi
un strigãt umil
o disperare
precum un melc în cochilie
respir speranţe
mã îngrop în verde rai
ard în focul dintre douã tãceri
şi o iubire nesfârşitã
între timp
iarba amestecã lumina
cu seva pãmântului
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
mi-au placut versurile, tiltul nu prea...am o problema cu malaxorul...
