cu un strop de speranţã
apoi cu o lacrimã veselã
între douã şotii şi o primãvarã
desenez flori de cais şi zarzãr
sub mâgâierea penelului
pe imensitatea clipei
fur din ochi rãsãritul
şi desenez dimineţi
când albastre
când verzi
uneori albe precum florile de cireş
între douã promisiuni roşii
numai bune de agãţat la ureche
amestec pe o paletã cât inima
picãturi de viaţã
aripi de fluturi
picioruşe harnice
zumzetul trântorelui
zborul reginei
gustul dulce al florilor
zâmbetul tãu
pictez apoi îmbrãţişarea
cerului cu pãmântul
te joci cu culorile, cu sentimentele, le amesteci, le imbii, pentru ca la final simbioza dintre culori si sentimente sa te defineasca in totalitate.foarte frumos poem!!!
O sa ti se para ciudat ce o sa-ti spun dar eu cred ca poemul tau e pictabil, daca intelegi ce vreau sa spun. Ai toata admiratia mea pentru aceste versuri.