muzica lor se înalţã jucãuş
din petalã în petalã
urechea mi se umple de armonia zborului
nesfârşitul florilor împarte iubirea
prin transplant
prin atingere
prin simpatie
eu ştiu cum cântã fluturii a soare
deschid inima şi ascult
cum roua sãrutã iarba
cu infinit
uşor albastru
într-un fel apãsat
din când în când
aproape niciodatã
vis din vis rãsãrit apune
eu caut prin viaţã urmele morţii
aşa cum cântecul alb roz al primãverii
topeşte oamenii de zãpadã
din fulgi în fluturi
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
tiltul este o nebunie, versul este o imbinare perfecta de real si ideal, mesajul suna a cantec, ce sa mai zic, as mai zice dar nu mai am ce. mi-a placut.maxim!!!
