nesocotesc noaptea
ca pe un sfetnic bun
rup dimineaţa de restul zilei
adaug paşii din plimbarea de searã
în jurul aceluiaşi trist şi inutil joben
stelele nu cad ziua
ori e prea luminã sã le vãd
durerea
frecarea cu neînţelesul
pânã la risipire
între banal şi ilar
rostesc un doamne-ajutã
însoţit de o cruce între trei degete
cu ochii închişi de rãsãrit rãscolesc apusul
şterg douã iluzii
aş fi vrut sã nu fie amare
apoi adun dorinţele neîmplinite
ce se rostogolesc fierbinţi
precum douã inimi
în cãutarea liniştii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
atat de frumos, atat de profund...felicitari pentru lansare!