împerechez paşii
în bãtãi de inimã
mã obsedeazã ritmul
încerc sã gãsesc o armonie
simetriile dau iluzia
egalitãţile mã subjugã
secundele se rãzvrãtesc
fiecare se vrea veşnicã
zilele nu se divid
nici mãcar viaţa
în rest
totul se împarte la doi
apoi creşte
invariabil
pânã satisface matricea
în acest dans
fiecare viaţã îşi alege ritmul
fiecare pereche îşi jurã simetrie
din când în când
uneori mai mult decât o viaţã