pãrãsesc visele
dimineaţa
sunt un copil rãsfãţat
chiar mofturos
e greu sã-mi prinzi inima
rãsãritul mã acapareazã
arunc pe spate silueta de poet
mã îmbrac în pielea şoferului
dupã o cafea cu lapte
mint
un lapte cu cafea
fãrã zahãr
oricum poezia mea e dulce
ronţãi un covrig fierbinte
în locul înjurãturilor
deja îmi închipui figura clientului
voi ajunge nemţeşte la repetiţie
norocul meu cã schimb des decorul
în rest automatisme
înving încã o zi cu un zâmbet de împlinire
revin la modul sofer
dau pe repede înainte
sunt o bestie când conduc spre casã
toate maşinile care m-au servit
îmi reproseazã asta
eu le iubesc cu patimã
aşa iubesc eu totul
şi când urãsc o fac pãtimaş
doar cinci minute
revin în carcasa bãrbatului
ofer soluţii şi îmbrãţişãri
zâmbesc chiar şi când mã doare
nu-mi plac apusurile
dar îmi închipui cã soarele rãsare
târziu
dupã ce respiraţia alor mei
devine regulatã
revin în silueta poetului
ascult muzicã şi pe negândite
cuvintele se aşeazã
între inima mea şi infinit
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tudore..esti uimitor, bravo...dupa o noapte ca poiet...esti o viata poet!
te-ai descris atat de bine incat eu nu pot decat sa te felicit pentru calitatea scrierii, pentru versul tau deosebit, pentru poetul minunat care esti (nu care este!!!).frumos!
ei bine...poate ca esti un fericit si descoperi in sfarsit cine esti...tu esti poetul mai mult ca orice...
restul sunt doar amanunte care iti starnesc cuvintele.