Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	de câte închisori am nevoie sã fiu liber

mã întreb rãsucesc viaţa mai închid o durere renunţ cu bucurie la încã o speranţã de fapt aleg sã-mi fie fricã de vise le omor cu vitejie aşa numesc eu laşitatea apoi eroic mã urc pe un soclu de sticlã de unde strivesc aripi de înger *** sunt prizonierul vieţii mele locuiesc cu emfazã într-un viitor cadavru suma materialã a existenţei o împart la limita pãtrunsã a gândirii nu mã mai întreb de ce am obosit sã fiu copil mãcar aveam libertatea fabulaţiei trãiam poveştile cu ochii deschişi lumea era cum inima mea o cânta *** sufletele locuiesc în iubire ştiu muzicã şi danseazã eu rup orice logicã aleg sã nu mã mai doarã gândul dãruiesc fericire lacrimilor risipesc coliviile cu nerãspunsuri dezleg de inutilitate eternitatea şi trãiesc clipa nici o închisoare nu îmi poate opri gândul eu sunt singurul care pot alege sã nu fiu liber

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	cum spuneai nu ai de ales esti liber trebuie doar sa vezi usa deschisa in colivie	Amena
2.	cat priveste inchisorile, nu ai vrea sa stii cum e acolo, dar inteleg sensul figurativ al versului tau...mi-au placut si m-ai cucerit pentru a mia oara cu "sufletele locuiesc in iubire"...poate fi ceva mai minunat, mai perfect de atat? nu!felicitari! cu mare drag.	ruddy
3.	eu sunt singura care pot alege sã fiu libera,nici o închisoare nu îmi poate opri gândul	Angel
4.	Acum douã secunde comentam un pastel puşin mai optimist (elsis) Versurile tale nu au egal în profunzime şi analizã existenţialã. Dar dacã ai fi fericit şi vesel într-o grãdinã a raiului pe pãmânt, iubit şi iubind într-o reciprocitate perfectã, cum ar fi versul tãu? (vezi Arghezi... din bube, mucegaiuri şi noroi...)	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]