Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	primãvara parcã este grãbitã

a înflorit şi gutuiul soarele pripeşte ca într-o zi de august eu demisionez din visare chiar şi salcâmii sunt de acord dar e întâi mai cine sã-mi primeascã demisia îngerii or fi bugetari sãrbãtoresc ei ceva cad pene din cer miroase a liliac privighetorile acompaniazã un cuc strigã în neştire eu îmi întind nedumerirea între cer şi pãmânt suspin egal din lacrimã în lacrimã apoi zâmbesc acelui ceva ce încã mã doare poate e inima poate e timpul iluziile de care mã despart nu nu pot fi în nici un caz ele nici florile de tei nu sunt mã gâdilã viaţa şi eu râd fãrã scãpare mã rãsucesc idiot inutil anemic râd pânã mor

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	doamne..Tudore, poemul asta a trecut ca un curent 220 prin mine, prin sira spinarii, prin suflet s-a scurs in acel paman din care rasare viata si unde viata se ascunde. Versul tau e unic pentru mine, ma regasesc in el si-n el imi citesc trairile, sentimentele si nu scrise de mine. Multumesc si admiratie!	Angel
2.	În ziua când am uitat ce sãrbãtoresc îngerii, iar grijile nãvãlesc peste cele mai delicate porţiuni de suflet, mã agãţ o secundã de Neil Young. Au înflorit salcâmii? Când stai faţã în faţã cu greşelile tale, nici somnul nu-ţi mai aparţine! :)	Doyna
3.	Demisia n-o cere, din visare Iar moartea las-o-n aşteptare Cuvântului eşti subjugat Condeiul tãu mai are de cântat.	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]