mã întind cu sufletul
sub cer
ascult
fiecare stea
cântã
prin inima mea
trec supernove
le scriu
oricât m-aş strãdui
cuvintele par albe
mici
nu le pot dãrui culoarea
nici explozia
infinita ardere
energiile
întunericul de dupã
cãrarea dintre lumi
misterul trist al fericirii
nu scutur stele
locuiesc sub flori
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tudor,
tu locuieşti printre cuvinte
în epitete iei aminte
tu arzi în vers cu frenezie
şi explodezi de poezie
metafora îţi e penel
eşti supernovei menestrel
Mã scuturã stelele, am intrat prea adânc în pãmântul de sub flori, înainte de vreme ! Misterul trist al fericirii l-am trãdat, într-un târziu. De atunci sunt ca o corabie-fantomã...