e felul meu de a îmbrãţişa pãmântul
într-o ultimã acceptare
rãdãcinã
nicidecum pãtratã
esenţã de sferã
sfidare a perfectului
multmaiperfectul
multmaimultcaperfectul
ironia nimicului ridicat la rang de neant
din nimic nimic va creşte
din haos ordine
din infinit o margine
nemãrginitã
un fel de a trece dincolo stând pe loc
o pâlnie a timpului
prin care strecor pãcatele
şi le ofer iertare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Tu sculptor de cuvinte
Ce fin ne-aduci aminte
Cã suntem muritori
Nu suntem Creatori.
