aşa ard
ştiu cã o sã sfârşesc repede
oricum viaţa
îmi cântã altfel
cum nu ştiu juca
paşii mei se îmbrãţişeazã ciudat
cu rãdãcinile
curg întotdeauna
fãrã nici un mal
un fel de a mã revãrsa
dintr-un estuar spre mare
dar mã bucur de fiecare val
aduc sedimente întru uitare
inutil coboarã prin vers cuvântul
nicio lacrimã
niciun zâmbet
poate râsul tãu
în care-ţi povestesc durerea
durerea nu e decât o dovadã
cã încã mai ard
cã încã sunt dispus sã te iubesc
pânã te voi topi
cu mângâierea infinitã
te dezbrac de aripi
şi îţi ofer perfecţiunea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
durerea
versul
cuvantul
nu sunt inutile
cu timpul
vom intelege
mangaierea
aripile
perfeciunea
