ştiai cã o sã caut rãspunsul
când viaţã mi-ai dat
ştiai cã o sã aleg cunoaşterea
de aceea mi-ai pus raiul întâi
şi iadul pe urmã
femeia mi-ai dat-o sã o iubesc
eu ce fac , doamne
o iubesc
rãspândesc sãmânţa ta
mai întâi pãmântului
apoi din ce în ce mai sus
din ce în ce mai adânc
cuvântul îl port din gurã în gurã
urechile nu mai ştiu desluşi muzica
ochii nu mai pot picta cerul
mâinile nu mai frãmântã lutul
decât spre bunãstarea mea
mã întreb
doamne
de ce pot sã mã întreb
de ce aleg îndoiala
de ce vreau sã te ating
de ce port prin mine pãcatele lumii
vezi
cum mã chinuie dorul de tine
fiecare moarte mã apasã
fiecare zbor mã îneacã
lumina îmi arde vederea
întunericul mã face cum sunt
orb cãutãtor de speranţã
