sub înaltul gândului tãu
locuiesc câmpiile
în care florile şoptesc iubire
plugarul din mine
rãstoarnã brazde şi aşeazã seminţe
aleargã cu disperare
între nesfârşire şi clipã
oboseala trupului
deschid cu fricã ochii
ciocane zvâcnesc sub tâmple
între douã vise
cum sã ştiu când trãiesc
mãsor nemãrginirea dansului
cu pas de fluture
doi crini depun mãrturie
sub cerul vinovatei lacrimi
patima sãrutului
rãsfirarea trupului cenuşã
sub vulcanul inimii
magmã curg
râu clocotind spre împãcare
în cãutarea perfecţiunii
felul acela de a luneca
fãrã nici o frecare
un caz ideal
dupã care sã mãsor timpul
fãrã teama sfârşitului
de când locuiesc în ochii tãi
pânã şi infinitul e verde
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
de-ai sa te pierzi in el
sa nu te temi
si tu esti verde
