Natura îmi oferã motive de fericire când lumea mea mã deprimã. Deschid ochii şi mãsor concretul vieţii din aceastã lume pe care o folosim drept decor. Când inima-mi tresaltã sau când tristeţea îngânã cerul cu pãmântul într-un orizont curcubeu dimensiunea la care simt legãtura cu frumosul înconjurãtor numit naturã devine inimaginabilã. Trãiesc cu gâzele misterul zborului, sorb nectarul florilor şi mã învelesc în culori niciodatã bãnuite de nicio paletã a niciunui pictor. Mã îndrept spre stejarul meu unde-mi întind visele despre cer şi luminã, despre iubire şi poezie, despre felul lui de a-mi suporta tristeţile cu înţelegere şi mãreţie...ştiu, veţi zice " uite un poet nebun de iubire vorbind cu un copac" şi totuşi o parte din voi vor fi îngãduitori; cine nu a vorbit în viaţa lui cu pãdurea, cine nu a sãrutat o floare, cine nu a mângâiat un câine , cine nu a exclamat dimineaţa bucuria rãsãritului, cine nu s-a bucurat de tabloul sângeriu al apusurilor...cine nu se împleteşte cu natura atunci când îşi strigã iubirea prin trompetele zorelelor spre auzul lumilor?!
Poate cine nu a cunoscut iubirea. Zic poate cu speranţa cã toţi oamenii iubesc şi cã nimeni niciodatã nu se va putea opune sentimentului acesta care pare a fi esenţa vieţii.
În momentele în care cauţi explicaţii acolo unde ar trebui sã te încrezi doar în simţire, în acele momente am bãnuit de toate pãcatele lumii frumoşii înaripaţi care împart cu plutirea lor diafanã de efemeride iubirea florilor deschise în aşteptarea împlinirii, în speranţa fructului. Bineînţeles cã îmi convenea de minune sã-i acuz de indecenţã şi pãcat. Ştiam cã pe ei Dumnezeu îi va ierta mai uşor. Mã ascundeam în spatele aripilor lor, sã nu mi se vadã bujorii când te privesc cu dorinţã. Îi acuzam de indecenţã şi mister. Pentru cã fluturii lumii poartã desenul vieţii în zborul lor aşa cum eu nu îl pot niciodatã desena mã fãcea sã fiu invidios. Cred cã de aceea acum când am înţeles cã vinovatul de toate vinile sunt eu voi fi convins cã mã vor ierta.
Sub pãtura vieţii brodatã cu fluturii iubirii nu-i mai bãnuiesc de indecenţã.
