le numãram în gând
înmulţeam cu cinci cerul
ştiam câte vise îmi permit
în calea laptelui
pe drumul robilor
nicãieri cu certitudinea nemuririi
parcã aud paşii
lipa lipa prin oceanul nepãtruns
unde atârnã visele mele
de câte un colţ de speranţã
steaua şi cinci dorinţe
niciodatã cãzãtoare
câteodatã pitice albe
rareori spectacol al dezastrului
supernove
novele sunt prea banale
sunt specialist în gãuri negre
un fel de peşteri
în care timpul se curbeazã
şi lumina nu e niciodatã deajuns
drumul între doi presupuşi dumnezei
dimensiune a cunoaşterii
rãtãcirea între a fi şi a şti
cineva îmi şopteşte
cã stelele nu au colţuri
poate petale
poate raze
poate cã sunt rotunde
şi extrem de supuse arderii
un fel de poeţi
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
dar dacã ni se pare
şi nu au nici o formã
dar dacã ele existã
doar ca visare amorfã?
