...sau prin viaţã fãrã niciun ţel; aşa cã mã întreb deseori cum trãiesc cei care bãnuiesc calea sau care cred cã au gãsit o întrupare materialã a idealului. Mã întreb aşa ca şi când ar conta deşi în inima mea dezleg multe mistere fãrã a mai cãdea în extazul vieţii. Remarc douã aspecte clare care aduc fericirea (de fapt acea stare care îţi oferã un anumit confort sufletesc...asta în caz cã sunteţi de acord cu teoria cã oamenii au suflet) şi în ambele cazuri sentimentul iubirii este "vinovatul" .
Fixarea în mental a unor ţinte definitorii care sã aducã sens trãirii este unul din modurile de funcţionare a societãţii ca atare...aproape cã nici nu conteazã ordinea în care se desfac vieţile spre a deveni vectori de succes sau simpli consumatori, când ai trupului, când ai spiritului; din ce în ce mai pregnant şi limita spiritualã se raporteazã la aspectul material al definirii valorice (un mercurial al pomelnicelor, o scarã ierarhicã în care se pot adresa mai de aproape Domnului, acel fel de a zidi cu zãdãrnicie , când piramide, când turle)sau pur şi simplu inventãm stãri şi rezolvãm inutile conflicte între douã tabere care nici mãcar nu ştiu pentru ce luptã şi nici când câştigã. Victoriile sunt modalitãţile prin care pomenile capãtã aspect de sãrbãtoare.
Ridic din pernã capul, deschid ochii şi privesc în oglindã o umbrã care încã se încãpãţâneazã sã creadã în veşnicie, în spatele umbrei un licãr de întrebare care se ascunde de teama rãspunsului, în mijlocul camerei o poartã spre niciunde prin care nimeni nu mai trece nicãieri, vehiculul visãrii este profund înapoiat, fãrã aer condiţionat, cu multe emisii nocive şi o variantã de ieşire din decor cu ajutorul unui program de tipul "rabla"...nenorocul meu este cã nu-mi permit vise sofisticate.
Asta nu mã împiedicã sã fiu cavalerul rablei şi sã visez color.
E felul meu de a mãrturisi inimii regula idealului.
Acum când ştiu cã nu trebuie sã aştept veşnicia pentru a trãi fericirea aproape cã sunt zgârcit cu fiecare clipã ...şi ce generos risipeam timpul.
Nu e inutil sã visezi, cum nu e inutil sã-ţi fixezi o ţintã chiar dacã bãnuieşti calea de inutilitate.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cat de utile ne sunt visele si cat de aproape ne vin indiferent de cale numai ca e atat de greu sa le modelam dupa realitate si mult mai greu sa le separam intr-o lume prea nebuna,prea rea,prea bolnava - incearca sa fii mai egoist pentru tine ;viata e doar una!
Mult mi-a plãcut.
am citit şi recitit.
â€ţAcum când ştiu cã nu trebuie sã aştept veşnicia pentru a trãi fericirea aproape cã sunt zgârcit cu fiecare clipã ...şi ce generos risipeam timpul.†ce des ni se întâmplã!
si eu visez color, aseara am visat un fluture mare, plin de culori stralucitoare si ma duceam dintr-un vis intr-altul ca sa-l tin minte, tinta mea era sa-l aduc in real, chiar daca el era in inima mea si nu stiam de el, dar faptul ca l-am constientizat a facut sa se nasca si uite ti l-am adus tie aici, ca pe o speranta ca nimic nu e inutil si ca totul are un scop, sa invatam sa pretuim viata si toate minunile ei, si mai ales ceea ce naste viata, adica iubirea.
