Sã vã povestesc despre ţinutul în care locuiesc de ceva vreme precum o proiecţie a visului într-un plan tridimensional cert...poeţii pot construi planete, de fapt eu îl bãnuiesc pe Dumnezeu de poezie...un loc în care nu existã povestitor( e avantajul meu ca prim locuitor ) şi încã nimic de împãrtãşit nimãnui. Aici e loc de orice, încã nu e rai şi nici iad, cred cã nici noapte, nimic de împãrţit şi încã niciun buget. Desigur cã nici politiceni nu sunt aşa cã încã nu minte nimeni pe nimeni...nici campanii electorale , nici promisiuni , nici curţi constituţionale, de fapt nici bisericã nu este şi desigur niciun dumnezeu descoperit încã...niciun fariseu, nicio o golgotã, nimeni nu cautã dedesubturi şi nici subterfugii; poate ar fi prima zi dacã nu am uitat, poate cã am un plan, poate cã lumea asta nu existã decât atât cât mintea mea(ca orice minte de poet, un pic cam "veselã") îşi permite sã o gândeascã. Cred cã va trebui sã mã hotãrãsc în privinţa nopţii şi dacã cerul va avea stele...cum mie nu îmi place somnul s-ar putea sã fac stelele negre pe un cer luminos sau nu, mai bine pun florile pe cer( sã vezi ce spectacol va fi, fluturi cosmici, albine culegãtoare de polen pentru regina din gaura neagrã, copii nu sunt încã dar vor culege primãvara de câte ori se vor uita la cer) şi oceanele în loc de senin...
De fapt într-o lume e nevoie de doi şi de cel puţin o interdicţie. Off...nu vreau sã plagiez pe nimeni aşa cã aici nu vor exista perechi şi nici cãutare. Iubirea va fi interzisã celor care pot sã o povesteascã...deci, am de ales ori aleg sã te iubesc şi sã nu povestesc asta nimãnui, niciodatã ori ... nici nu ştiu unde începe şi nici de ce ar trebui sã-i gãsesc un motiv de sfârşire.
Aşa e când vrei sã ai lumea ta!
Trebuie sã-ţi asumi toate neîmplinirile şi sã laşi loc pentru completãri. Ştiu sigur cã muzicã va fi şi cel puţin deocamdatã limbajul va fi aceasta. Toţi viitorii locuitori se vor exprima prin dans şi nimeni nu va şti sã mãsoare timpul.
