Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
iubesc precum un pãcãtos ce sunt
Cred cã aveam câţiva anişori când am învãţat sã rup petalele margaretelor ( aşa, alternativ, cu "mã iubeşte-nu mã iubeşte" de parcã aş fi ştiut cã asta este esenţialul vieţii), apoi prindeam buburuze şi încercam sã-mi dezleg destinul, nici nu ştiam ce înseamnã exact dar ştiam cã e important; încã mai sunt acel copil...încã mai cred cã e esenţialã iubirea. Între timp viaţa m-a târât prin toate ( sau o parte din) etapele importante ale stadiului de om. Nu am stat deoparte. Am împletit dureri şi clipe fericite, am privit cu uimire cerul, mi-am cãutat în suflet rãdãcinile, am ridicat ochii cu sfialã, inima îmi bate inegal dar bate cum vrea ea (egoista) şi nimic din ce ştiu nu mã mulţumeşte. Sunt pãcãtos dupã conceptele tuturor religiilor. De fapt cine e fãrã de pãcat? Iau o margaretã şi o întreb...nici hazardul nu poate alege pe cel curat. E ca în fizicã, judecãm viaţa prin raportare la cazuri ideale. De fapt mie îmi place sã reduc la absurd şi apoi sã emit teoreme . Încercarea de a construi gard iluziei, lipsa de respect pentru cei care aleg ignoranţa, nefericirea celui care nu gãseşte logicã în toate exprimãrile riguroase de sorginte biblicã, felul interpretativ de a fi al omului, îndoiala, veşnica cãutare...toate acestea ca şi când pentru a iubi îţi trebuie carte. Nici o vietate nu învaţã sã fie...nimic din împãrţirea în dimensiuni a existenţei primare nu are nevoie de cunoaştere. E ca şi când am bãnui natura de logicã. Ordinea şi Haosul se completeazã. Infinitul ca şi nimicul sunt de nemãsurat. Iar eu, eu, pãcãtosul, vreau sã mãsor universul cu şchioapa!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
se pare ca si acest sentiment al omului e uneori un pacat,cine mai stie cine ne mai judeca cocotat pe scara valorilor nude...
