Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
ziua în care pot face ce a fãcut şi dumnezeu
E duminicã! Întotdeauna e duminicã în sãptãmâna mea. Nu am alte zile. Nici alte nopţi.Doar duminicã este în calendarul meu şi numai ani bisecţi. Chiar aşa, anul are 366 de duminici şi eu nu am niciun an (încã sunt un alintat de sugar) . Azi nu ştiu nimic şi nici nu vreau sã ştiu ( la naiba, e duminicã...nici iarba nu creşte) oricum cu cât învãţ mai mult cu atât întrebãrile se înmulţesc. E ciudat exerciţiul cunoaşterii şi e aşa de nedrept sã afli cã nu poţi dezlega infinitul de infinit cu niciun nimic. Nedrept am spus?!...nu, nu poate fi nedrept nimic din ce nu poţi judeca cu inima. Şi, la urma urmei, ce este drept? Când voi ştii ce este drept voi putea face o anume comparaţie dar...cum sã stabilesc fãrã o axiomã ecuaţia existenţei; nu e de ajuns oare sã fiu? De ce sã caut o explicaţie? Cui foloseşte sã ştie inutilul? Cum sã aduc nobleţe clipei fãrã sã mã raportez la nemurire? Prea multe întrebãri şi prea multe supoziţii pentru o singurã viaţã. Apoi mie îmi place sã trãiesc, îmi place aşa mult încât chiar nu meritã sã ştiu adevãrul despre ce nu va mai fi. De ce sã aştept alte vieţi sã trãiesc clipa? De ce sã nu-mi iau porţia de trãire ca şi când nimic nu va mai fi niciodatã; cu tot sufletul, cu toatã inima!
Azi e iar duminicã. Aproape cã nu vreau sã mai dau nume niciunei zile, nicio lume nu mai vreau sã fac, nici rai, nici iad, nici idealuri, nici poeţi...chiar aşa, de ce am fãcut poeţii?
