-Doar ce ţi-am spus sã nu mai zici niciodatã niciodatã; încãpãţânarea acesta vã aduce pieirea. Siguranţa voastrã cã nu se poate altfel, încrederea cã vom ceda la primul obstacol major, infatuarea masculinã, felul acesta de a fi descendent din osul de Adam, convingerea cã femeia este inferioarã. Nu aţi luat niciodatã în calcul cã noi suntem un model evoluat de om...într-un fel şi acum ne consideri un apendice din coasta voastrã fãrã sã te întrebi cum se poate clãdi universul dintr-un singur punct.
- M-am întrebat deseori, draga mea şi tu o ştii. Nu încerca sã generalizezi. Generalizãrile nu fac decât sã amestece diamantele înapoi în mâl. Nici un individ nu seamãnã cu altul. Fiecare suntem unici şi necesari. Nu poţi anula asta, o sã vezi cã am dreptate.
- Sper sã nu apuc clipa asta. Într-un fel îmi este silã de ce am declanşat dar acum nu mai pot face nimic. Orice mişcare greşitã îmi va aduce pieirea şi atunci chiar cã nimeni nu se va mai gândi dacã meritã sau nu efortul de a pãstra printre noi câteva exemplare masculine. Sper sã reuşesc sã-ţi fac loc. Oricum tu eşti dintre puţinii bãrbaţi care înţeleg fenomenul. Acum ştii cã cei din comitet sunt convinşi cã te ascund . Nu am de ales. Va trebui sã te "gãsesc" şi sã fac în aşa fel încât sã fii cruţat ( sper cã nu vor înţelege greşit atitudinea mea). Ele au fãcut sacrificiul şi nu aş vrea sã fiu prima care va da înapoi; trebuie sã mã înţelegi. Trebuie!
- Înţeleg....off, de ce revoluţiile sunt aşa? Istoria a dovedit cã fiecare pas înainte este de fapt un nou pas înapoi. Sunt convins cã firescul se va instala într-o bunã zi. Aşa cã sunt de acord sã fiu martor la evoluţia vieţii aşa cum o gândiţi voi acum pentru cã ştiu cã nu va trece mult pânã ce veţi regreta mãsurile exclusive. Extremele nu aduc echilibru.
- Deci ne-am înţeles. Te predai comitetului singur fãrã sã mã implici iar eu mã voi strãdui sã pledez în favoarea pãstrãrii tale ca dovadã a trecerii de la o etapã la alta . Domnul sã fie cu noi!
- Nu-L mai pomeni! Dacã era printre noi îl castraţi şi pe El.
