Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Ascult de multe ori cu tot sufletul...
...pãmântul e o fiinţã, respirã, trãieşte, danseazã, e un fel de primadonã în calea lactee...în mod cert e o ea... chiar dacã soarele ar pãrea centrul atracţiei...spun asta ca un copil al societãţii socialiste multilateral dezvoltate...cu invidia bãrbatului...cu acel simţ special al masculului universal...terra e o doamnã selectã cu mulţi admiratori...toate galaxiile privesc prin ochii ei spre centrul de netãgãduit al creaţiei...nu aici a gândit dumnezeu lumea?!...şi primul cuvânt a fost iubire...cum sã nu te-ndrãgosteşti de atât albastru...chiar aşa...şi de verdele odihnitor dintre douã calote glaciare şi un strop de deşert...de înalt, de adânc, de toate cutremurele, de toţi vulcani, de toate gheizerele...şi de vulcanii noroioşi...de ce nu şi de ei...de elveţia şi gustul ciocolatei...de toţi fluturii nesãtui de înflorire...de toate florile desfãcute spre cer...de fiecare strop de ploaie...de grindina devastatoare şi de uraganele supãrãrii şi de zefirul primãvãratic...de...de pletele pãdure cu aromã de conifer...pãmântul e un trup superb, o mamã eroinã a universului...de aici au plecat toate teoriile...de aici se nasc toate frontiere fãrã frontiere...din adâncul minţii...din zãdãrnicia pufului de pãpãdie...din cuvântul nesãtul al poetului...off...poeţii ãştia ar iubi toate terrele şi toate venerele şi toţi luceferii de pe şi de sub cer...într-un fel pãmântul e o fiinţã complexã...câte vise...câţi frumoşi nebuni...câţi enoriaşi ai necunoscutului pe un singur picior de plai...pe o unicã gurã de rai... cât toate pãcatele mele!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cate vacute mov si cati cai verzi pe pereti ne-or mai colora visele inca necoapte,un semn amice!
