Calotescu Tudor-Gheorghe
( cotangenta ) - [ DIVERSE ]
Titlu:
Nu sunt în niciun caz buricul pãmântului...
...nici nu cred cã existã aşa ceva cum nu existã multe dintre realitãţile acceptate ca atare...poate nici pãmântul nu e decât un concept sau cine ştie ce iluzie colectivã...chiar şi acest personaj multiplu ar putea fi doar o singurã fiinţã sau nici mãcar...universul ar fi doar imaginaţia unui poet în care locuim pentru cã aşa simte el sau...sau pentru cã are impresia cã poate schimba cu inima lui bolnavã întreaga lume în aşa fel încât sã-i încapã într-o poezie...şi dacã uitã ceva?!...de obicei sunt superficiali şi nu conştientizeazã detalii importante...ar putea sã fie un ceva minunat dar extrem de aiurit...fãrã început şi fãrã sfârşit...normal cã a uitat sã-şi limiteze visul...şi a pus miliarde de licurici pe cerul nopţii ca sã-i fie tot timpul varã...sau iarnã...sau primãvarã...sau toamna când descântã frunzele de clorofilã...în mod cert nu respectã niciun grafic...nici nu ştie sã foloseascã toate planurile...niciodatã nu pune originea în origine...ar fi prea banal sã accepte unitatea ca etalon pentru a-şi numãra cuvintele...numãrã din doi în doi şi fluierã extrem de fals...nu e bun nici de arbitru...nici dacã ar avea libertatea aceasta nu ar ştii ce sã facã...s-ar întoarce din când în când la dumnezeu sã-i cearã un regulament... ca sã ştie cum sã nu-l respecte...ar vrea sã fie în centru dar sã nu fie buricul nimãnui...e ciudat...nu ştie sã facã fericit pe nimeni...pentru cã poeţii nu sunt capabili sã fie fericiţi...sunt într-o veşnicã cãutare de tristeţi...ar fi bine sã nu vã bãgaţi în lumea lui...evadaţi cât mai puteţi...renegaţi-l...sau mai bine...sau mai bine mã trezesc din irealul acesta fãrã cap şi fãrã coadã...deschid ochii şi privesc cerul...e albastru...doamne...sunt din nou în visul acelui nebun de poet care se crede buricul universului!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
doamne...sunt din nou în visul acelui nebun de poet care se crede buricul universului!
