Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	oricât mi-aş rupe genunchii

fruntea mea cautã tot înaltul nu ştiu sã împreun mâinile a rugãciune nici nu fac crucea mare dar între minte şi inimã te port aşa cum mã pricep cu erezia mea desuetã cu pãcat şi rãzvrãtire lacrimã adusã jertfã în locul mielului un bulgãre de cer rostogolit prin ţãrâna trecerii între douã bãtãi de gând cãrare sufletului arc de luminã împletit curcubeu pe aripi de înger zâmbetul împãcãrii cu destinul nu ştiu sã zidesc mãnãstiri dar înalţ altarul acolo unde mã aflu în felul acesta dezleg toate rugãciunile de convenţional singura mea lumânare e acest trup şi ard doamne

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	arzi atat de frumos! am citit cu drag versul tau.	ruddy
2.	oricat ti-ai rupe genunchii...pana la urma tot inima conteaza frumos	Aton_Ra
3.	Singura mea lumânare e acest trup... Şi ard, Doamne! Atât de înalt şi atât de aproape fiecãruia dintre noi. Felicitãri!	Lucia Pătrașcu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]