nu pot despãrţi infinitul de sentimentul acesta sufocant
îi spun dumnezeu din când în când
nu zidesc biserici
altarul se gãseşte în fiecare floare
trebuie doar sã învãţ rugãciunea
cu buzele tale fierbinţi
prin genunchi sã-mi curgã sahara
din fiecare mângâiere sã creascã munţi
cum cresc ghioceii sub zãpadã
aşa s-a înãlţat şi himalaya
nu piramidã
poate doar o încercare de a gãuri cerul
sã cultiv lumina în cuiburi
agricultor de galaxii
culegãtorul misterelor
pãlmaşul pãtimaş al brazdei de întuneric
chiar dacã povara iubirii poate pãrea un blestem
fiecare durere prin care-mi înalţ gândul spre ideal
e o proiecţie de trupuri rãstignite în sãvârşirea pãcatului
într-un plan al iertãrii
prin trupul tãu de femeie
se vor naşte toţi dumnezeii
fiecare înger
toţi demonii
şi alfa şi omega
pânã şi timpul s-a nãscut din iubire
moartea şi viaţa
şi fiecare nesfârşire
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Uneori, neputinţele noastre se strâng într-un dureros deşert ce macinã forţa genunchilor. Curgerea poeziei m-a purtat în frumoase locuri. Poate ajutã Stravinsky, â€ţ Le sacre du printemps â€. În rest, atenţie la gânduri, tuturor!
Eu nu am rãmas fãrã cuvinte. Mi se pare cã fraza, â€fiecare durere...e o proiecţie de gânduri rãstignite în sãvârşirea pãcatului†e o rãstignire a cititorilor pe altarul lipsei de logicã, iar imaginea unui deşert la fel de mare ca Sahara care mai şi curge are efect cathartic zero. E o opinie, nu o sentinţã şi sper sã o înţelegeţi toţi ca atare. Suntem, totuşi, într-un cenaclu literar.