Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	când nu-mi permite viaţa

nu construiesc castele pentru stele mie îmi este de ajuns pãmântul locuiesc sub fiecare rãdãcinã care înalţã ode soarelui de la floarea de colţ prin nufãr spre deşert îmi astâmpãr setea cu rouã de cactus într-un fel sãrat şi lipsit de cer amestec de negru necuvântãtor amarã cãrare prin lujeri verzi lapte de pãpãdie visul acela prin care zborul e o eliberare de gravitaţie viteza luminii e un segment din viteza gândului dar are doar sens unic şi mie îmi place sã desfac ghioceii sã aduc înapoi privighetorile fiecare gâzã sã culeagã universul în felul lor efemer cum ştie furnica secretul piramidei tot astfel ştiu iubirea ochii învaţã frumosul prin fiecare clipire de rãsãrit seninul din lacrimã îmi cântã miei albi pentru miliarde de altare nesãtule de sânge niciun oracol nu ştie sfârşitul oricât de mult ne-am dori ca lumea sã se termine cu noi nicio apocalipsã nu e perfectã poate doar cuvântul poate doar nesfârşitul acesta niciodatã început construiesc castele din visele mele chiar dacã nicio stea nu are nevoie apoi mã întorc de unde am venit

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]