şi eu caut minunea
printre drepte infinite
paralele cu imaginaţia
perpendiculare pentru simetrie
cu inefabilul
precum iluziile în aşteptarea penelului
sau gândul în aşteptarea cuvântului
poate cã doar aşa
culoarea devine sentiment
roşu durere
galben toamnã
adânc turcoaz de atlantida
înalt albastru de voroneţ
albul ca alternativã la rotund
unghiuri fãrã echivoc
educate sã fie juste
pe alocuri plictisitoare
o lume planã
pãtrat nelocuit de iubire
din care ridic dorinţa
piramidã
spre o stea care-mi poartã visul
dincolo de tridimensional
de niciunde spre oricând
prin timp
cine ştie prin câte gãuri negre trece lumina
înainte de a a se dãrui florilor
