regãsesc umbra cuprinsã de trup
în întuneric totul se amestecã
nu-i aşa
infinitul nimicul
regula neregula
diformul devine perfect
perfectul şi mai perfect
distanţele nu mai au nicio mãsurã
totul pare atât de aproape încât devine neant
doar din când în când îmi aud inima
precum un univers pregãtit de implozie
atât timp cât între douã nopţi e loc de o zi
întotdeauna va fi aceiaşi înghesuialã
dintre umbrã şi trup
