întreabã între sughiţuri durerea desfacerii de trup
rãsturnate ceruri pe un câmp înflorit mai tot timpul
şi vara şi iarna şi-n toate toamnele nenumãratei primãveri
lacrimi prisosinde cãtându-şi negustor pentru o clipã
între douã margini de lume şi o cobiliţã
hâtru şi mucalit
un înger deconspirã perfectul simplu
din ochii adânci ai bunicii mele
cât tot voroneţul
mai decât toate cãutãrile imposibile de albastru
iar eu urc dealul cu ulciorul într-o mânã de copil
sã-i stâmpãr setea de infinit
de la rãdãcinã în sus
un praf galben delimiteazã douã imperii veşnic verzi
cum fac uneori punctele de suspensie loc unui gând nerostit
cântecele desfrunzite ale stejarilor
mai aduc un cerc peste un alt cerc
poate într-o zi cineva va descoperi în sfârşit
pefectul acesta atât de oltenesc
încât nu poate dormi decât pe o laviţã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
perfectul e simplu doar în gramaticã şi în divin, mai simplu şi precis e în matematicã (cotangentã, eşti matematician ? Dacã da, poezia ta, uneori ermeticã îţi oferã orizont spre cunoaştere şi imaginaţie. Ion Barbu ar fi mândru de tine
