fructele mele zboarã precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnã prin fiecare iarnã
rãmân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
sã-mi doarmã a primãvarã fluturi albi
.............................................
sã nu mã întrebaţi de unde începe moartea
pentru cã de fiecare datã uit asta la fiecare nouã încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc pãsãri spre cer
din fiecare ghindã aruncatã-n soare
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
* sã nu mã întrebaţi de unde începe moartea *, mulţi din cei pe care-i vedem mergând pe stradã nu-şi pun aceastã întrebare, fiindcã nu ştiu cã sunt mai multe feluri de a muri
