Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	a fost odatã un univers

cã de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit dar ca aceastã poveste sã existe a fost nevoie de un dumnezeu de unul singur nu? sau câte unul pentru fiecare încercare de a-l povesti dar dacã suntem doar entitãţi biologice ale unui trup s-ar mai povesti oare ce ar crede despre mine un neuron câtã lume încape într-o celulã câte întrebãri se pot naşte dintr-un singur rãspuns de unde începe şi unde se terminã imaginaţia cât este materie şi cât spirit spiritul oare are şi el o lege a conservãrii oare cunoaşterea este pãcatul sau doar îndrãzneala tupeul acesta de a judeca universul din jalnica întrupare dacã eu pot gândi de ce nu ar putea şi restul universului (ce emfatic am spus... şi restul universului) fiecare fir de iarbã fiecare stea şi bobul de mei şi pasãrea înfometatã şi plevuşca şi rechinul dar toate acestea pot fi povestite doar dacã existã povestitori şi ce este mult mai important cei care le ascultã fãrã ascultare nu existã nimic poate de aceea a creat dumnezeu oamenii sã fie cineva care sã-i asculte povestea aşa cã nu mã puteţi condamna pentru cã încã mai cred în poveşti adam si eva tristan şi isolda romeo şi julieta ileana cosânzeana şi fãt frumos chiar şi alba ca zãpada se terminã cu o pereche nu? dar cu zmeii ce sã facem cu maşterele cu şerpii cu mai ştiu eu care etalon fãrã de care nu am mai ştii ce e iubirea ........................................................ în numele dreptãţii se sãvârşesc multe nedreptãţi cum şi în numele iubirii cãlcam în picioare iubirea ......................................................... mãcar poveştile se terminã frumos nu?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Eu chiar cred cã viaţa e o poveste pe care o scriem cu fiecare zi adãugatã celorlalte, cu lacrimi ori zâmbete pe care le creem nouã sau celorlalţi, orice pas şi orice faptã determinând culoarea cerului zilelor urmãtoare...	elbi
2.	superb, metafizicã purã, când *ceva* din noi zboarã prin univers cu viteza luminii la pãtrat devine spirit, duh , pe care dumnezeu l-a pus în om , sã fie cineva sã-i asculte povestea,splendid poem care te provoacã la meditaţie, felicitãri	constantin zăbran

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]