pentru surzenia clipei traduc lumina în sunete
sã o pot asculta noaptea când îmi caut cuvintele sub cerul frunţii
cu ochii cu sufletul prin pipãit precum toma
sau doar mã las pãtruns de infinit fãrã sã-i mai caut scuze
..................................................................
o linie un ţiuit prelung un fel de a mã lepãda de mine
..................................................................
între douã mângâieri pe creştet şi un sãrut a nesfârşire
împodobesc toţi brazii din lume cu betealã de stele
cu mii de flori de gheţã dar şi cu speranţa cã bucuria trãieşte în fiecare om
apoi îmi ridic gândul din floarea visãrii şi vi-l împart
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
rugãciunea adevãratã se rosteşte numai în tãcere, e frumos şi creştinesc, acum de sãrbãtori, sã ne dai câte un fir din floarea visãrii
