plec pur şi simplu precum un soldat necunoscut
nu-mi las nici umbra sã facã contra-apelul
doar îmi sãrut iarba aceasta verde care se înclinã
la trecerea mea prin viaţã
de parcã mi-ar şti pasul
de parcã mi-ar ierta coasa
de parcã mi-ar fi ascultat visele din vis
şi atunci când îmbrãţişam cerul
dar şi atunci când mã înveleam cu pãmântul
şi când te ţineam în braţe
dar şi când îl cãutam pe dumnezeu
alergând dupã fluturi alergând dupã licurici
între douã suflãri de pãpãdie şi o floarea soarelui
chiar dacã ar putea pãrea o copilãrie în lumea asta
parcã într-o veşnicã aşteptare a unei şi mai veşnice luminiţe de la un şi mai veşnic capãt de tunel
nimic nu mã poate convinge cã dumnezeu are nevoie de intermediari ca sã-mi lumineze inima
nici de taxe şi construcţii megalictice ca sã-mi ierte pãcatele
aşa cã nu voi da ortul niciunui popã
nu voi semna nicio condicã de plecare din lume
doar aşa ca sã-mi pot vedea de moarte simplu
şi sã nu rãmân dator pãmântului cu o groapã
îmi doresc doar un rug
aşa cum mi-a fost şi viaţa
aşa cum poate îmi va fi şi veşnicia
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multe adevaruri triste concentrate in aceste versuri! Sigur Dumnezeu nu are nevoie de intermediari si nici de luxul celor care o fac pe pe purtatorii Lui de cuvant. Cu Dumnezeu se poate vorbi direct cat timp il porti in suflet!
