rãmân pironit precum o cruce neînţeleasã
un fel de povarã în calea uitãrii de sine
sau doar subţirele legãmânt dintre douã iertãri
şi o cãutare parcã din ce în ce mai absurdã
a unei ieşiri din acest labirint al minţii
....................................
demersul umbrei nu ţine cont niciodatã de ordinea inversã a iluziei plimbãrii soarelui de-a cerul
cum nici eu nu-mi caut libertatea în liniştea morţii
ci mã agãţ ca un înecat de viaţã
....................................
adâncul ascunde munţi mai înalţi
poienile sunt veşnic verzi
stelele sunt jucãuşe iar luna pluteşte feeric
pe lacul din vis
în cãsuţa de brad rostogolim tãcerile în cuvinte
le vom învãţa plutirea dintr-o barcã nelegatã
apoi ne vom deschide branhiile sufletului
în loc sã ne sufocãm inutil pe un ţãrm supus mãcinãrii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Eu am înţeles aceste versuri ca fiind optimiste, ca un îndemn la viaţã, la speranţã, la credinţã şi la a gãsi tot ce-i mai bun în noi.
