ba cã-s verzi ba cã pãşesc ca pe o mare
ba cã şoptesc aiurea din valsul florilor
ba una ba alta parcã din ciudã cã tãlpile mele
încã mai poartã pe ele pãmântul întors peste grâu
şi liniştea dintre douã eternitãţi cât o pâine
e rãspunsul paşilor mei neînvãţaţi cu tropotul tramvaielor
dar eu ştiu cã e doar supãrat cã iarba trece greu prin el
poate râvneşte la un trifoi înflorit
dar copii nu mai ştiu sã deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecutã i-am dãruit din lacrimile mele
mi-a pus apoi tãlpile la uscat şi visele
nu vã mai miraţi aşa
visele încã au rãmas sã împace asfaltul cu cerul
i-am promis cã voi merge în palme şi în genunchi
cât sã-l nu mai doarã câmpia din tãlpile mele
nici dealurile nici munţii nici deşertul
.........................
odatã cu rãsãritul
aşa ca sã nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
şi zbor peste tine asfaltule
şi tu ce crezi
şi tu ce crezi
uite
nu mai fi supãrat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit
