doar eram mai tot timpul printre ei
aproape cã devenisem la fel de pufos
iar vântul îmi dansa pãrul ca pe o fatã frumoasã
doar picioarele mi se împleticeau ciudat
de parcã eram într-o perpetuã stare de ebrietate
lumea mã bãnuia cã sunt în cãutarea baloanelor
aveam obiceiul sã consum sãpunul pãrinţilor
puneam atâta râs şi muzicã în amestecul cu apa
bolboroseam cuvinte banale şi le dãruiam zborul
tra la la şi tra la la aşa-mi cânta inima
printre fluturi albi libelule roz şi buburuze
neîntrebate flori de tei cheamã albinele
roiuri roiuri precum gândurile mele
acum însã nu-mi mai stã vântul în pãr
doar teii îmi mai cheamã inima sã le cânte floarea
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Imi place poezia. Descrii frumos trecerea timpului, trecerea de la copilarie, la maturitate.
