pentru cel puţin încã o zi de suferinţã
într-un fel lipsit de orice speranţã fizicã
am momentele mele în care blestem
şi facerea şi desfacerea
de fapt îmi strig neputinţa
ascund sub fiecare sudalmã lacrimi multe
poate chiar potopul
revolta firului de iarbã în lupta cu deşertul
strigãtul scoicii rãmasã pe uscat
tot felul de lumi dispãrute
atlantide sau cine ştie care cetãţi înecate în vis
misterul din spatele fiecãrei banalitãţi
liniştea dinainte dezastrul de dupã
pofta de adevãr dar şi teama de a-l accepta
bulimia cunoaşterii asceza iluminãrii
tinereţea rãzboinicilor bãtrâneţea renunţãrilor
nebunia ca stare de veghe
graniţele ca o premisã absurdã a proprietãţii
gardul dintre douã lumi şi vãmile sufletului
sufocarea cu existenţa
explozia mugurului sau implozia fulgului de zãpadã
pentru o singurã minune a minunilor minunate
doar orizontul ca o fata morgana
cerul împletindu-se cu marea
eu
tu
iubirea
şi singura singura certitudine a vieţii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
O arenã în care gladiatorii se luptã în mod inegal, fiecare dupã putere şi pricepere, însã pentru finalul descris de tine se meritã orice luptã, iubirea rãmâne, la final, coroana de lauri. Meditativ acest poem.
