una proastã de cartier lipsitã de ştaif
care încã mai credea în poveşti cu zâne blonde
nu mi-am dat doar trupul ci şi visele şi toate minunile
iar acum rãstignesc norii pe un cer senin
aşa de chi chi sã dea bine la privit
oricum sunt mult mai mulţi vãzãtori decât orbi
nu cã ar conta procentul în vreo statisticã aiurea
mai bine cânt ceva vesel
sã dansãm un pic pe florile astea triste
apoi sã desfiinţãm prin lege cimitirele înlãcrimate
sau mai bine prin revoluţie cu steaguri gãurite
dar totuşi capabile sã fluture demenţial
precum pletele unei femei de moravuri uşoare în toiul serviciului
când se vorbea de curve roşeam întotdeauna
ca şi când m-aş fi simţit vinovat cã existã
dacã aş mai putea schimba ceva în viaţa mea
mi-aş dori sã iubesc o gheişã
sã-i port sufletul peste lume
sã-i scriu poezii şi ea sã-mi cânte
