vor merge alãturi atât cât cineva le va fi martor
fãrã nicio îndoialã fãrã niciun rabat
atât cât traversele vor fi echitabile
fãrã poezie fãrã amestecul metaforelor
poate cã aşa ar suna un caz ideal
dar din pãcate viaţa mea nu se mãsoarã în ani
şi oricum anii ãştia sunt din ce în ce mai scurţi
mama ei de relativitate
ba şi tatãl ei
ba şi una ba şi alta cã deh
aşa e-n punctul ãsta absurd de unde dau decrete
(nu eu... doamne iarta-mã cã tare sunt pãcãtos)
maialeşii preafericiţii şi ceilalţi aleşi
unşii supraunşii şi mai mereu câte un parvenit acolo
de prãsilã sã nu le sece izvoarele
din fericire însã moartea este prin esenţã democratã
şi nu iartã şi nu uitã şi nici mãcar nu clipeşte
la rãbojul ei nu ţine cu mita
dar era vorba de paralele de egalitate de...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
În moarte toţi suntem egali, numai cã unii unşi, supraunşi, cum spui tu, uitã. E realistã poezia şi aşa şi trebuie, în viaţa asta de aici şi acum, nu prea ai de unde alege prea multe metafore.
