stigmatizaţii mei din rândul doi de zei
goliţi paharele şi râgâiţi a înalt
şapte stele de cãciulã mãcar
sã vãd palmele roşind
ca la primul dezbrãcat pe luminã
a evei a afroditei a mai ştiu eu cãrei minuni
nu mai sunt demult doar şapte
cum sã mai fie satisfãcute atâtea dorinţe de perfect
poate prin trecerea la o producţie de serie
cu livrare instantanee
pentru fericirea voastrã şi o şchiopã de infinit verde
un ceva ceva dincolo de orice altceva
sã fie un etalon axiomã pentru ceva-ul originar
sigur o sã-i dau într-o zi un nume
ca şi vouã tovarãşi de cruci şi golgote
poate o sã vã fac şi ceva temple
câte o piramidã de fiecare gând indecent
cã doar nu sunt fluturii vinovaţi de urechile acului
alo alo
preafericiţii mei sterpi
la ce bun sã vã îngrop adânc
oricum veţi învia cumva
la urma urmei infinitul se divide tot în infinituri
întotdeauna infinite
cum doamne-iartã-mã ar putea sã fie altfel
