totul se deruleazã pe repede înainte
iar eu repet ca pe un refren fiecare clipã frumoasã
pânã la banalizare pânã la atrofiere
pânã când cineva îmi va da un cot sã mã trezeascã din reverie
moment în care mã privesc ca pe o curiozitate
nu mai ştiu de unde sã încep numãrãtoarea
cred cã de fapt nu mai ştiu sã numãr
poate cã încep sã-mi pierd bruma de minte
oricum sunt destul de prost încât sã cred în alte lumi
în alte vieţi în nemurire şi veşnicie
când nici universul nu e veşnic
când nici infinitul nu ştie de ce are origine
cine sã hotãrascã legi universale de la nivelul de furnicã
oricât de mult mi-aş dori sã trãiesc din plin
nu fac altceva decât sã mã pierd în muşuroiul acesta
cu pretenţie de templu
caut sprijin în iluzii despre lumi paralele
dealtfel utopiile nu diferã cu nimic de luciditatea
celor care nu cred în niciun fel de vise
oricât de crud ar pãrea
fiecare om îşi doreşte ceea ce nu poate avea
oricât de mult timp ar avea la dispoziţie
şi oricâtã lipsã de termene limitã
întotdeauna vor gãsi o cale de a urgenta ceva
sã le parã timpul insuficent
sã lupte cu secundele
sã poatã muri fericiţi
cã în sfârşit vor avea o veşnicie
în care sã iubeascã
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Intr-adevar,totul este o utopie si totusi ne grabim...
