Autor:	Calotescu Tudor-Gheorghe ( cotangenta ) - [ POEZIE ]
Titlu:	totuşi sunt prea poet pentru lumea aceasta

utopiile şi mersul pe bicicletã nu se uitã niciodatã poate de aceea altoiesc cuvintele cu pulbere de zâne şi împart fulgii când în oameni de zãpadã buni când în avalanşe dezastroase cu spiriduşi hidoşi cine sã mai înţeleagã logica absurdã a inimii câţi neuroni sã se mai spargã în şoaptã pânã dincolo de orice nebunie pânã dincolo de orice vis potcovit aşa aiurea cât sã-mi imput fiecare floare cãzutã la datorie cât sã mai adun lacrimi de margarete depetalizate de rãtãciri desuete şi întrebãri sinusoidale când încã mai pot visa balene albe în oceane verzi oare cât de adânc sã-mi sap mormântul încât atomii de poet sã nu mai rãzbatã niciodatã sã nu se mai insinueze înapoi în iarbã sã nu mai comunice cu cerul prin rouã sunt totuşi prea rãtãcit printre voi deşi eu trãiesc cu senzaţia rãtãcirii voastre în numele cerului al apelor şi al sfântului timp aiurea

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Imi plac versurile tale,se vede poetul din tine!	Geanina Moldovanu
2.	cine sã mai înţeleagã logica absurdã a inimii câţi neuroni sã se mai spargã în şoaptã pânã dincolo de orice nebunie pânã dincolo de orice vis potcovit aşa aiurea cât sã-mi imput fiecare floare cãzutã la datorie cât sã mai adun lacrimi de margarete depetalizate de rãtãciri desuete şi întrebãri sinusoidale când încã mai pot visa balene albe în oceane verzi... Mi-a plãcut.	ellylena

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]