paşii ni se împleticesc a depãrtare
nu ne mai prind nici îmbrãţişãrile
atârnãm parcã de-o parte şi de alta a lumii
ca doi vestitori de primãvarã abia spãlaţi de iarnã
fiecare în emisfera sa
fiecare cu steaua lui polarã
altfel zis fiecare în parte cu cerul sãu
parcã ar fi unul luna şi celãlalt soarele
poate de aceea se sãrutã aşa frumos la rãsãrit
şi atât de duios la apus
ca şi cum s-ar frânge de fiecare datã orizontul
