într-o zi de treisprezece fix
cum naiba sã nu urãsc tâmpenia asta de superstiţie
am deja cinci vieţi de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei paşi înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg aşa înainte
pe toţi viermii
care abia aşteaptã sã-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toţi dumnezeii si de ce nu pe toţi dracii
viaţa asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineaţã de cuptor cu un ţipãt de trei margarete cel puţin
uite-aşa ca sã vãd lumea cu susul în jos
apoi ca şi când aş fi vrut sã vãd cum e sub pãmânt
m-am fãcut miner şi încã sap de nebun dupã luminã
sau poate cã am aranjat asta cu şeful ãl mare
cã mã cam sãturasem de nori şi verdeaţã
dealtfel ultima datã l-am rugat sã mã lase o nemurire şi în raiul musulmanilor
cu nu mai ştiu câte fecioare pe cap
cã la urma urmei tot el e şi acolo şef
i-am promis cã mã fac bãiat cuminte şi nu mai pun botul la toate poveştile cu zâne şi mai ştiu eu câte o mie şi una de nopţi
dar entorsa asta mã face sã înjur de toate apocalipsele care nu au mai venit
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îmi place foarte mult cum scrieţi! Pãşesc într-o lume vie, bogatã, bucurându-mã de darul unui şirag preţios de cuvinte!
